Rocky robot, pumn în bot

Ce nu avea Rocky și nici Raging Bull? Un copil și un robot. Combinatorica narativă hollywoodiană nu cunoaște limite, dovada vie fiind producția Real Steel (la noi Pumni de oțel – nu comentez!). Culmea e că filmul a fost nominalizat anul acesta pentru un premiu Oscar, evident, la efecte vizuale.
Schemele conflictului sunt împrumutate de la bătrânul Balboa – chiar și natura puțin zăpăcită a robotului fiind “marca” Stallone – într-o lume a boxului cu roboți, un “loser”, numit Atom (aliterație de la Adam) este scos de la fier vechi și ajunge să îl concureze pe marele campion, Zeus. La fel era în prima serie Rocky, unde Balboa se luptă cu Apollo Creed și, deși nu învinge, demonstrează încă o dată funcționalitatea mitului american conform căruia oricine poate ajunge la glorie și celebritate, indiferent în ce poziție socială se află.
Nimic nu funcționează în filmul acesta, cu excepția robotului. Drama psihanalitică a tatălui care își abandonează fiul este seacă și fără credibilitate. Hugh Jackman (Charlie Kenton) vrea să facă un anti-erou, dar nu reușește decât o figură antipatică. Partenera sa de sport, Evangeline Lilly, pare un simplu poster într-o sală de antrenamente, iar universul (suntem, totuși, într-un sf) este tern și ne-veridic.
Singurii care fac față subiectului sunt robotul și Max, fiul lui Kenton (excelent Dakota Goyo). Între ei se stabilește o legătură emoțională și tot ei conduc povestea înainte. Din păcate, cu excepția excelentelor scene de box cu roboți, Real Steel nu aduce nimic nou.

Posted in: Filme