Liberii arbitri și asasinii hâtri

Posted on December 29, 2016

0


Crezul asasinilor (Assassin’s Creed) este următorul: Lucrăm în întuneric ca să slujim lumina. Fraza asta paradoxală devine de-a dreptul un fel de niciun fel, pentru că pe parcursul filmului se complică și mai tare. Aflăm că există niște adagii, de genul: Nimic nu este adevărat, nimic nu este ceea ce pare. Așa că la un moment dat nu mai știm care e treaba cu personajele din film, în ce epocă suntem sau cum îi cheamă pe eroi. Crezul se transformă într-un „cum să-ți spun ceea ce nu știu nici eu, dar aș vrea să știi”. Adică un fel de harababură totală.

Oricum personajul principal, pe nume Callum Lynch, e un criminal care nu vrea să fie asasin, așa că este condamnat la moarte. Dar el nu moare, pentru că niște bogătani catolici îl salvează numai pentru a-l băga într-o mașinărie numită Animus. Acolo în mașina aia care arată de zici că ești în Matrix, Callum pătrunde în „amintirile genetice” ale unui bătăuș din secolul XV, pe nume Aguilar. Prin intermediul lui Cal și noi privitorii uimiți, reușim să trăim aventuri din timpul Inchiziției spaniole. Inchiziția, care era puțin piromană, fiind predispusă tot timpul să le dea foc celor care nu erau de acord cu programul de mers la liturghie, este chitită să găsească Mărul Edenului.
De aici încolo lucrurile se complică așa de tare că nu mai înțelegi nimic. Se amestecă Inchiziția spaniolă cu vrăjitoria voodoo, Torquemada cu Christofor Columb, Templierii cu Asasinii. Noroc că nu apare și Karl Marx, pentru că, după cum știu cei care au jucat jocul, Marx este implicat și el în lupta împotriva Templierilor, fiind amic cu doi gemeni asasini, frații Frye.

Intriga nu e complicată – Frăția Asasinilor are pică pe Ordinul Templierilor. Asasinii, sau cum ar zice Sean Connery, Hașașinii, susțin dreptul omenirii la liber arbitru. Templierii dimpotrivă, susțin că arbitrii trebuie să fie controlați. Talmeș-balmeșul devine năucitor în momentul când Templierii, care se luptă de secole cu secta Asasinilor, îl conectează pe Cal la memoria lui Aguilar, un asasin din secolul XV. Cal le transmite templierilor din lumea de astăzi informații prețioase despre Mărul cunoașterii. Dacă nu știți, mărul ăsta nu e un fruct cumpărat din piață, că e tehnologie hibridă, creată de niște extratereștri (numiți Isu), prin care pot fi controlate creierele oamenilor. În total sunt vreo cinci mere, dar cel pe care îl caută Callum este unul dintre merele necunoscute, din categoria unul s-o pierdut și altul s-o strâcat. Templierii cei răi nu știu că băiatul ăsta, Cal, este atâta de periculos, încât le strică ăstora mașina.
Nu lipsește și o relație tulbure de familiei. Asasinul Callum, nu vrea să salveze Mărul Edenului pentru că ticu-său, și el Asasin, o omoarâse pe mică-sa, Asasină și ea. Asta îl face pe Cal extrem de nervos și de agresiv, vrea să-i omoare pe toți, dar mai ales pe tătâne-său. Evident, din pricină că nu băgase de seamă la ce-i spusese maică-sa înainte de a muri, să aibă grijă că nimic nu este ceea ce pare. Între timp Callum, poate și pentru că nu-i plăceau ținutele Asasinilor, cu umblă tot timpul cu gluga trasă pe ochi, de nu vedeau nimic în stânga și-n dreapta, nu vrea să-și facă prieteni. Evident, între timp se bate cu pumnii și cu picioarele, trage cu arcul, taie cu sabia, bagă cuțitul în oricine îl deranjează. Să nu uităm și de saltul mortal în gol numit „Saltul credinței”. De fiecare dată când are prilejul, Aguilar/ Callum sare de pe ceva clădire.
Până la urmă ne dăm seama că nimic nu e ceea ce pare a fi și nimic nu este unde ar trebui să fie. Nu vă speriați, însă, că Asasinii au în ADN-ul lor asasinatul și Cal se dă pe brazdă, salvează merele de aur, își trage gluga pe frunte și îl omoară pe șeful Templierilor. Urmează, normal, un sequel pentru că fiica lui Rikkin urmează să se răzbune.

Advertisements
Posted in: Filme