Mutant beteag, fără asigurare medicală, caut franciză pentru dezvoltare (rog seriozitate)

Posted on March 8, 2017

0


Cel mai recent film cu Wolverine e cu un Wolverine bătrân, care o întâlnește pe fiica lui Wolverine și care se bate chiar cu Wolverine. Dacă voi v-ați săturat de atâta Wolverine, ce credeți că simte Hugh Jackman după ce timp de 17 ani a tot reluat același rol și după 9 filme cu x-meni în care a băgat cam aceleași mișcări. Probabil că și lui i s-a aplecat de personajul ăsta, dar-mi-te spectatorii! De fapt chiar așa și joacă, zici că e Mel Gibson, în încercările eșuate din ultimul timp de a reveni pe marele ecran.

Regizorul James Mangold, care face și scenariul, zice că ăsta e ultimul (să sperăm) film din trilogia centrată pe Logan. Schepsisul e că acuma super-vârcolacul e beteag de la atâta adamantium și nu se mai vindecă, așa cum se vindeca odinioară. Pentru că nici mutanții nu mai sunt ce-au fost și Profesorul Xavier o duce rău cu sănătatea – suferă săracul cu telepatia și când îl apucă pandaliile, face urât de tot cu capul. A treia roată la tricicleta cinematografică este un mutant albinos, pe nume Caliban, rămas probabil din ceva piesă de-a lui Shakespeare.
Oricum, filmul începe cu Wolverine pe post de șofer de limuzină, undeva prin anul 2029. Și, deși suntem în viitor, tot mexicanii vor să fure roți de mașină. Ghinionul lor este că dau peste Wolverine, mai bine ar fi încercat să-i fure șaua de la bicicletă lui Daredevil, pentru că Logan îi taie pe toți la turul pantalonilor de nu-și mai pot ține mărunțișul prin buzunare. Că, deși e puțin alcoolic și cam luat cu drogurile, un Wolverine rămâne tot un Wolverine.
Când încep să-l caute la buletin niște asasini, Wolverine se urcă în mașină și transformă filmul într-un road-movie de tip limuzină. Pe parcurs Mangold mai bagă niște autoironii, introduce câțiva băieți răi, aruncă niște praf și, cu puțină sepia spălăcită, reface 3:10 către Yuma, dar cu mutanți. Noul Wolverine e doldora de vechi stereotipuri din alte filme – dar cea mai amunzantă este eterna evitare a inamicilor cu ajutorul unui tren, deși suntem în viitor, vedem că trenurile nu dispar. Cine știe câtă reclamă o fi băgat CFR-ul în această producție!?
Povestea se vrea inovatoare pentru că regizorul aduce în prim plan un fel de Wolverină, pe nume Laura. Ea nu numai că e de gen feminin, e și bătăușă rău, deci poate fi mai mult decât o salvatoare de mutanți, poate deveni un colac de salvare pe care scenariștii care au pregătit deja filmele viitoare (poate cu Penelope Cruz în rolul principal). Oricum, Laura Volverina se poartă de parcă ar fi sora vitregă a lui Edward Scissorhands, e sălbăticită de-a binelea și nu prea vorbește. Trebuie să vă fac și un pic de spoilereală dar, dacă nu v-ați dat seama până acum, Laura e fiica din eprubetă a lui Wolverine, care n-a avut grijă cu materialul lui genetic (de-aia nu e bine să te masturbezi neglijent). Pentru că, atunci când ai o adolescentă îndărătnică e una, dar când adolescenta cu fițe e dotată natural cu gheare de adamantiu, pedagogia gen Waldorf e mai dificil de pus în practică.

Fata e plasată în grija lui Logan de către o asistentă medicală din Mexic (normal) care scoate la lumină cercetările malefice făcute de către compania Transigen, condusă de un genetician trăznit, cu un puternic accent britanic. Evident, Transigen face experimente pe copii, ca să creeze mutanți, dar noroc că inventează modelul X-24 (nu, nu e din Terminatorul), o clonă de-a lui Logan, deci nu trebuie să bată copii. Dar mie îmi vine să-l bat pe Mangold, când transformă filmul într-un fel de Face/Off sau, chiar mai rău, yn Double Impact, unde Van Damme îl bate pe Vandamme.
Mai trebuie să remarc, pentru pasionații de analiză politică, faptul că geografia filmului, dacă nu vă era clară, este următoarea: Edenul e în Canada, laboratoarele ilegale sunt în Mexic, iar în America e prăpădul. Deși nu e ca și când Canada n-ar putea fi un paradis al mutanților, totuși separația e prea cusută cu ață albă.
În sfârșit, ca să nu fiu numai rău, dintre toate elementele aiurea din filmul ăsta se detașează un lucru bun. Patrick Stewart face un rol magistral, în personajul profesorului Xavier, deja nonagenar și puțin diliu – de fapt una dintre cele mai amuzante scene este aceea când Wolverine îl duce la weceu pe bătrânul telepat. După care, ca în western-urile spaghetti, toți se bat până mor.

Advertisements
Posted in: Filme